altPHel

Dragi soferi ploiesteni,
Bai, prostilor care suntem!
Am o masina marca Ford Focus, fabricata in 2007. Leasing, deci nu o am inca, dar va fi a mea intr-o zi! Masina e pe firma, dar e firma mea, care nu o duce foarte bine, la fel ca toate firmele unde nu se fura. Practic, am luni cand nu iau salariul pentru a putea acoperi rata la leasing (asta e avantajul celor care au mai multe joburi)! Pana in 2007, am circulat cu doua dacii, una fabricata in 1985, a doua in 2003. Asta, ultima, fusese insa taxi si avea peste 120.000 de kilometri la bord cand am luat-o! Am trecut prin toate fazele umilintei ca sofer de dacie. Am invatat, desi urasc mecanica, sa repar dacii prin telefon, de-atatea ori am fost nevoit sa intervin. De-aia, iubesc masina asta pe care o platesc acum atat de scump! Achit o rata lunara de 2000 de lei si mai am un an si jumatate de chin. Probabil multi dintre voi sunteti in aceeasi situatie sau aveti un raport asemanator cu masinile voastre, pe care nu le considerati doar fiare. Pe mine, la fiecare groapa care nu mai poate fi evitata, ma doare inima! Am devenit un pericol pentru pietoni si pentru ceilalti participanti la trafic, pentru ca, incercand sa evit gropile din carosabil, pe care nu ai cum sa le retii, pentru ca apar zilnic altele, mai intinse si mai adanci, nu mai sunt la fel de atent la ce se intampla in jurul meu. Zilele trecute era sa acrosez un pensionar care o luase pe strada pentru a evita, la randul lui, o balta de pe trotuar. Ieri, evitand o groapa printr-o manevra brusca, am dat intr-o balta si am stropit pe pantaloni o doamna care astepta autobuzul. Tot de curand, oglinda mea a facut cunostinta cu oglinda masinii altui cetatean al Ploiestiului. Amandoi eram in centru si incercam sa evitam cate o groapa, eu pe sensul meu, el pe al lui. Uite-asa, de doua-trei luni, sunt in pragul infarctului. Am ajuns sa ma gandesc serios, cand nu am multe drumuri de facut, sa-mi las masina acasa. Ajung la serviciu nervos, nu-mi mai pot controla limbajul in trafic, era sa ma iau la bataie cu alti soferi de cateva ori, simt ca explodez. Stiu, e un personaj la etajul al treilea al Casei Gri care ar da toti banii, la fel ca antecesorul sau, pentru a-mi vedea capul explodand!
Azi, inainte de a scrie acest text, am decis sa-l aduc pe Volosevici la bara, acolo unde-i place lui mai mult. Nu promovez, desi ar trebui sa fiu primul care o face, acea actiune de strangere de semnaturi impotriva primarului, desi mi s-au propus bani frumosi pentru asta. Pur si simplu, ca cetatean al Ploiestiului si votant al acestui habarnamist, care a ajuns la un asemenea grad de aroganta incat nu mai considera necesar nici macar sa se consulte cu vreun specialist, trebuie sa fac ceva. De aceea, voi promova o actiune care vizeaza responsabilizarea primarului si a functionarilor, prin atragerea raspunderii civile si penale pentru cei care aveau drept sarcina intretinerea drumurilor din Ploiesti. Nu rezultatul actiunii ma preocupa neaparat, e vorba mai degraba de efectul placebo al acesteia. Ma gandesc ca, desi o sa leg in continuare imaginea lui Volosevici de o chestiune funerara la fiecare groapa pe care o voi lua, ma voi simti mai bine stiind ca am facut ceva, am protestat cumva. Daca vreti sa va alaturati protestului, sunteti bineveniti. Il voi promova timp de cateva saptamani, aici, in ziar, pe blog, la emisiunea mea de la Prahova TV. Repet, nu astept nici un rezultat concret (asta ar insemna sa fi inceput deja sa traim intr-o tara normala), dar o stire care incepe cu ”10.000 de soferi din Ploiesti l-au actionat in judecata pe primarul localitatii, Andrei Volosevici, pentru gropile din carosabil” ma va face sa exclam, intre doua gropi: ”daaa!”
Nu i-am adresat aceasta scrisoare lui Volosevici dintr-un motiv foarte simplu: a incerca sa port un dialog cu acest om e ca si cum as vorbi cu un perete! Ba, cred ca as avea rezultate multumitoare de la un perete!
Dragos Patraru
PS. Daca va place actiunea, aderati la petitia deschisa de mine, AICI!