17
O reacție pe moment ar fi să îi fuți respectivului un pumn în gură. Doi, trei, câți crezi tu că e nevoie. Te-ai simți oarecum răzbunat pe moment, dar ar trebui să dai explicații apoi într-un proces și sigur vei plăti pentru gest. Vei avea însă avantajul imaginii, pentru că lumea nu va spune despre tine că ești un căcăcios.
O altă reacție ar fi să aduni tot rahatul de pe tine și, dacă nu ai făcut deja hepatită, să începi să dai la o parte rahatul care nu ți se cuvine, într-un demers de sinceritate față de tine și față de cei din jur. Apoi, să ieși și să spui ”da, domnule, rahatul ăsta e al meu, iar ăsta nu e al meu!”. Atunci, oamenii se vor uita la tine și la cele două grămezi de rahat și vor spune că sigur grămada mai mare îți aparține, dar nu vrei să recunoști.
Sau ai putea să te speli rapid, să umpli și tu o galeată de rahat sau o vidanjă și să începi un razboi al rahaților, care doar te-ar expune riscului să îți mai iei, din când în când, meritat sau nu, câte un căcat în freză.
Desigur, există și varianta să ignori faptul că tocmai ți s-a turnat în cap o găleată de rahat și să îți vezi de treabă, dar probabil că nimeni nu va trece pe lângă tine fără să îți spună că puți și că arăți ca un căcat ambulant.
Ieri, am scris un text despre invențiile unui căcat, deși mi-am propus să nu mai instig căcații și să îi las să pută în haznaua din care unii încearcă să se salveze. Nu știu cum am ajuns să presupun că un căcat ar trebui să scrie adevărul. Si am făcut greșeala să-l combat! De aici și până la răzbunarea căcatului nu a mai fost decât un pas. Să mă apuc acum să demontez frază cu frază ce a spus Mihai Nicolae e inutil. Pot să scriu câteva mii se semne în care să explic ce am scris de sute de ori de-a lungul timpului. Și, m-ar ajuta asta cu ceva? Adică, să scriu iar că Simion de la Hale a recunoscut imediat că nu a făcut acele declarații despre mine, că nu l-am șantajat în nici un fel, că de la Bercea am luat mult mai puțin decât ce era al nostru, iar el, făcând acte pe lucrurile pe care noi le aduseserăm de-acasă, deci nu aveam facturi, ne-a dat în judecată, câștigând, pe fond, la Rebegea, trei scaune și un televizor? Sunt niște tâmpenii! Dacă scoatem din text minciunile, cum e și cea cu Botez care-mi dicta textile pe mess, asta a fost chiar tare!, nu mai rămâne nimic. Culmea e că această tactică de tip securest, hai să-l denigrăm pe-ăla, să nu mai creadă nimeni ce spune, încă funcționează! Pentru că la noi încă e important cine spune ceva, deloc ce se spune!
De fapt, toată bălăcăreala asta acoperă subiectul de la care s-a plecat. Domnul Mihai Nicolae (despre care pot să spun și eu, fără să am vreo probă, că șantajează, că scrie la SRI, că nu-și plătește taxele sau că violează câini sau polițiști comunitari), pus sau nu de cineva, a mințit în legatură cu discuțiile despre stadionul Ilie Oană. Nu știu de ce a făcut-o, dar ne vom lămuri probabil în viitorul foarte apropiat. Știu, i-am deranjat pe mulți susținând varianta unui stadion pe structură de beton, care să țină 50 de ani și să le redea celorlalte secții sportive spatiile de sub tribune. Știu, primarul vroia altceva și cu altcineva, iar războiul ăsta stupid poate fi un semnal că Volosevici se întărește și la capitolul presă, ceea ce e până la urmă normal. Știu și că stadionul nu se va face în următorii ani, pentru că totul e praf aruncat în ochii electoratului. Acum, după scandalul ăsta, știu și care-s taberele și cine se apropie de cine în Ploiești, în mod aproape natural.
Le cer scuze cititorilor mei pentru toată bălăcăreala asta, am vrut doar să le atrag atenția, prin textul de ieri, asupra unor minciuni care fac parte dintr-un joc mult mai complicat, pe care și eu încerc încă să-l înțeleg. Acum, mă scuzați, mă duc să fac un duș, sperând să dau dovadă de suficient creier încât să nu duc această mizerie mai departe, adică aplicând prima reacție dintre cele enumerate la început.
Problema stii care e? Ca tu ai faci jocurile lui ghita, asa cum si ceilalti colegi de breasla ai tai le fac jocurile patronilor lor. Daca patronii vostri nu ar fi bagati in politica pina in gat, si nu ar urmari sa-si traga foloase dupa urma acestui fapt, probabil ca nu ar fi nicio problema. Adevarul e ca mass-media din Romania e, asa cum am mai spus, ca si clasa politica din Romania, si va meritati unii pe altii cu felicitarile de rigoare.
de citit de la Andrei Plesu
Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile.
A interveni pe „forum” a devenit, de câţiva ani buni, un hobby la îndemână. La sfârşitul fiecărui articol publicat în presa curentă, o sumedenie de cititori (care, de regulă, nu-şi semnează mesajul cu numele lor adevărat) se pronunţă, fiecare cu inteligenţa şi gramatica lui, asupra articolului cu pricina. Nimic rău, în principiu. Am făcut însă experienţa de a citi, în mai multe rânduri, felurite reacţii la articolele mele. A rezultat o rapidă reflexie asupra acestui nou „gen” literar şi mi se pare util să o împărtăşesc forumiştilor înşişi.
Aş aminti, mai întâi, interlocutorilor mei că termenul „forum”, dincolo de istoria lui „electronică”, are o ereditate nobilă, grecească şi latină. Forumul roman, ca şi agora grecească, erau locuri publice axiale în viaţa cetăţii. Forumul era, deopotrivă, spaţiu al autorităţii, al instituţiilor politice, şi loc al adunărilor populare, al dezbaterilor comunitare sau al comerţului. Pe scurt, forumul era un loc al schimbului: de idei, de mărfuri, de opinii. Acolo se luau decizii, acolo se instituiau legi, acolo se desfăşurau „certurile” între cetăţeni, fie ei reprezentanţi ai diferitelor facţiuni politice, filosofi, negustori, sau gură cască. Forumul era un teritoriu civic şi ritual. Toate astea ar trebui să impună forumistului contemporan o anumită ţinută, o anumită responsabilitate. A fi prezent „pe forum” înseamnă a asuma un rol social, un oficiu public. Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept „principii”, nici competenţa proprie drept cristal.
Forumiştii ar trebui, poate, pornind de la schiţa de mai sus, să-şi pună, măcar din când în când, problema unei minime etici a forumului. Forumul nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmânt la discurs. E un centru social, nu o berărie de cartier. Experienţa mea de lectură, cu unele excepţii, cărora le sunt recunoscător, nu e pe măsura aşteptărilor. Mulţi dintre forumişti sunt fie confiscaţi de o exaltată imagine de sine, fie obsedaţi de sângeroase resentimente. Cei care îl detestă pe Băsescu scriu despre el indiferent dacă articolul pe care îl „comentează” e despre piersici. Cei care, mutatis mutandis, mă detestă pe mine, au aerul că aşteaptă febril ocazia săptămânală de a-şi exersa ura şi umorul fin împotriva metehnelor mele pernicioase. Alţii se ceartă între ei, alţii fac paradă de cultură şi subtilitate, carenţi, în mod stingheritor, la amândouă. Cei mai mulţi nu fac decât să se afle în treabă, cerşind un pic de atenţie, un pic de prestigiu, o ţâră de recunoaştere publică. Forumul roman se construise prin asanarea unei mlaştini. Din păcate, la noi, mlaştina e încă la suprafaţă.
Dintr-o eroare de telecomanda, azi am poposit mai mult de o secunda pe emisiunea celor 3 papagali de la alfa. Dupa ce individul ala cu fata de tigan lautar a facut referire la un jurnalist care de fapt nu ar fi jurnalist ci santajist, ceilalti doi papagali au imbratisat imediat aceasta referire la o persoana careia refuzau sa-i spuna numele. In mod normal cineva care doar citeste disputa editoriala dintre voi, ar putea avea o opinie neutra. Dar, domle, cand il auzi pe ala cum il ridica in slavi pe gogosevici, cum ca ce vertical e el de a refuzat sa dea 10 mil pe stadion second hand cumparat cu 2,8mil si….asta mi s-a parut cea mai tare rau de tot…… cum refuza el sa dea contractele de reabilitare asflatatorilor locali care fac lucrari nasoale. Insa argumentul invocat de papagali cred ca ar putea starni rasul chiar si unui votant basescian, si anume ca “iata ce plombe proaste au pus acum, de n-au rezistat nici cateva zile….cum sa dea lucrari tot alora?”. Oricum nu-mi trece prin cap sa ma uit la emisiunea alora sau sa citesc vreodata ce scrie ala, dar din curiozitate intreb…astia te balacaresc de placere sau misiunea lor e sa stearga cacatul de pe gogosevici si sa-l arunce pe tine?
Felicitari, domnule Adrian Popescu, pentru acuitatea simtului analitic! Nu e prima oara cand va apreciez pentru punctele dv de vedere suta la suta obiective. Ati intuit corect si acum. Asa este. E jale mare. Si, mai rau, nimic nu se poate schimba. Dar mai bine, dl Dragos Patraru, altfel, sa stiti, unul dintre putinii, daca nu singurul, ziaristi de curaj din Prahova, ne-ar detalia urgent subiectul referitor la situatia juridica a SC FC Petrolul. Mai ales ca a tras un semnal serios de alarma, la emisiunea cu Sebastian Ghita, in acest sens. Mai intai Petrolul, apoi “Ilie Oana”, da?
Cezar, ideea e simpla, s-a batut palma cu Volosevici, iar reactia acestor baieti e normala, ei intotdeauna au dat in cine li s-a ordonat. Daca luam ce scriau acum cateva luni despre Volosevici si comparam cu ce scriu acum ne dam seama cum stau lucrurile. Si cum il protejezi pe Volosevici, daca ai batut palma cu el, ceea ce eu puteam face de acum doi ani, cand am refuzat sa-i fiu consilier si sa ii pun la dispozitie ziarul meu, pentru ca am intuit competentele primarului? Laudandu-l? Ce sa lauzi la Volosevici? Nu ai ce! Și-atunci, dai in cei care-l ataca cel mai tare! La lupta! Asta e, la final vom vedea cine a avut dreptate.
Pai, domnule, Alexandru, situatia juridica depinde mult de Luca. Iar daca Luca ii pune la dispozitie presa pe care o detine lui Volosevici, inseamna ca situatia juridica s-ar putea rezolva in felul urmator: Luca ramane actionar, Bercea conduce clubul din umbra, Luca sprijina financiar echipa, iar Volosevici da bani de la primarie firmelor sindicalistului. Asta ar fi o varianta! A doua ar fi ca echipa sa se desfiinteze inainte de incheierea campionatului. Revin cu detalii, pentru ca deocamdata am promis sa imi tin gura, poate se rezolva ceva!
sa dea Dumnezeu sa fie asa cum ai zis bai patrare, ca singura sansa sa avem PETROLUL aici ste legata de varianta ta! Stii tu, nu?
PS Iar ti-a iesit!!!