Ce nu înțelege Robert Turcescu

Robert_TurcescuÎn anul 2000, aveam deja patru ani de presă și mă simțeam pregătit pentru un proiect pe cont propriu: Fair Play de Prahova. Săptămânal de sport. Am plecat pur și simplu de la Radio Contact, unde lucrasem aproape patru ani (postul urma să devină Kiss FM), și-am făcut, cu Radu Baicu, ziarul nostru de sport. Știți câți bani aveam? Niciun leu. M-am împrumutat. La prieteni. Făceam tehnoredactarea pe două computere obosite, aduse de noi, de acasă. Împreună, astea două aparate aveau atunci hardul mai mic decât cel mai prost telefon de azi. Și-am început. Noțiunea de salariu era desuetă, vorba unui prieten, după ce achitam toate cheltuielile. Știu cum e, jurnalist fiind, să stai la coadă pentru Bebelac-ul dat gratuit de Primărie, cum e să ai bani doar pentru pâine și să-ți trebuiască pamperși. Cei mai mulți ziariști știu asta, probabil.

În 2004, am transformat Fair Play în altPHel și am trecut de la sport la satiră și anchetă. Și am tras în continuare. Știu ce înseamnă să vină Garda Financiară trimisă de puternicii zilei, știu ce înseamnă să te lupți cu instituțiile statului, cu toți tembelii puși șefi de la partid. Săptămânalul l-am ținut pe suport tipărit până la sfârșitul anului trecut. Am plâns în mine zile-ntregi, când l-am închis. Dar de mai bine de doi ani, ce luam pe mere, la București, muncind ziua, dădeam pe pere, plătind cheltuielile ziarului, la care lucram noaptea. Trebuia să îl închid pentru că nu puteam să mă ocup de el așa cum trebuie, așa cum merita un produs în care am investit, alături de oameni senzaționali (îi menționez pe Nini Hristodorescu și pe Uriașu, care nu mai sunt printre noi), toată priceperea și toată energia, atâția ani.
Decizia am luat-o într-o zi când Robert, băiatul meu de 8 ani, a venit și mi-a spus: tati, dacă tu scrii toată ziua, la ziar, la emisiune, noi când ne mai jucăm? Bună întrebare! Hai să ne jucăm! Și de atunci, chiar avem timp să ne jucăm. Am omorât un copil de hârtie pentru copiii mei adevărați.

Și în toți ăștia 14 ani i-am avut alături – în afară de prietenii care ne-au ajutat cum au putut, mulți fără să primească în schimb pe cât meritau – pe cititori, pe oamenii care săptămână de săptămână cumpărau ziarul și-l citeau. Mulți dintre ei ne-au ajutat cu mai mult decât atât. Și sper că nu i-am dezamăgit, deși am făcut multe greșeli.
Dacă aș porni un nou proiect, aș proceda la fel. L-aș face, le-aș arăta oamenilor de ce sunt în stare, apoi, dacă lor le place și-l consumă, aș încerca să supraviețuiesc cu el pe piață. N-am făcut-o doar eu, au făcut-o probabil zeci, sute de tineri jurnaliști, în toată țara. Unii au reușit, alții încă se zbat să supraviețuiască, mulți, ca mine, au închis. Cu altPHel ne-a reușit supraviețuirea. Și asta pentru că nu să facem bani a fost scopul. Ne-am plătit facturile, ne-am scos un salariu, dar făceam ce ne plăcea la nebunie. Eram fericiți! Și, fără să conștientizăm, deveneam mai buni la ceea ce făceam, cu fiecare zi care trecea. Prestând toate muncile dintr-o redacție. De fapt, din mai multe, că la tv am ajuns toți cei de la altPHel tot pentru că aveam nevoie de un job care să ne asigure un salariu decent.

Probabil că și Robert Turcescu are povestea lui. O fi mai frumoasă decât a mea, mai plină de greutăți, nu știu. Robert Turcescu a fost un ziarist bun. Un om care a făcut istorie în televiziune. Dar, la un moment dat, nu știu de ce și nici nu mă privește, înțeleg că e o chestiune între el și Dumnezeul lui, dacă or fi lămurit-o, și-a trădat publicul. Și l-a trădat în cel mai grav mod cu putință, pentru un jurnalist, acceptând să fie în același timp și agent acoperit al unui serviciu de informații. Un securist de tip nou. Când n-a mai suportat asta sau când a fost sigur că se va afla, nu știm, s-a autodenunțat. Și aici ar fi trebuit să se termine povestea.

Ei bine, nu s-a terminat. După câteva luni de la autodenunț, a revenit, ca o floare. Asta spune, în opinia mea, totul despre domnul Turcescu. Adică, știam că nu are caracter – dacă ar fi avut nu ar fi făcut ce-a făcut -, dar acum e limpede că nu are nici simțul rușinii. Ca și cum greșeala recunoscută e în totalitate iertată, domnul Turcescu vine, cu un tupeu fantastic, și ne propune să-i dăm bani pentru un proiect: o televiziune online. Am mai spus-o, e ca și cum un pedofil ar vrea să se angajeze educator la grădiniță. Ca și cum un cleptoman s-ar angaja paznic de noapte la un magazin de bijuterii.

Mai mult, o altă dovadă de nerușinare, ne ceartă că nu cotizăm la proiectul lui de televiziune. E dezamăgit de noi. Tu de noi? Tu ești dezamăgit că noi nu-ți dăm bani? Nu e cam mult?
De fapt, e simplu. Nu trebuie să vă supărați pe el, pentru că Robert Turcescu nu are o problemă cu noi. Are o problemă cu el. După ce a mărturisit ce-a făcut, crede că poate șterge totul cu buretele, păstrând doar partea bună a carierei lui, cea de jurnalist pus în slujba interesului public. Nu merge! Se numește legitimitate. El n-o mai are! Robert Turcescu a pierdut ce e mai de preț în presă: credibilitatea. Or, asta el pare că nu poate să înțeleagă. De-aia, mi-e milă de el. Aș vrea să-l ajut, dar nu am cum. Pentru că doar singur se poate ajuta. Așa cum a găsit puterea să spună ce-a făcut, așa trebuie să găsească în el puterea și argumentele să-și dea seama că se minte pe el. Și e doar ridicol. Și destul de prost, aș putea adăuga, fără pic de răutate. Adică, insistenței lui nu-i pot găsi altă explicație.

Dar dacă vrea să ne demonstreze tuturor ce poate, dacă vrea să ne arate că am greșit judecându-l, etichetându-l, aruncându-l la coșul de gunoi al presei, ar face bine să nu renunțe la proiectul lui. Să creadă în el și să facă totul pentru a-l transforma în realitate. Să investească banii lui, să se împrumute, să dea drumul la post, să facă emisiuni, dezvăluiri, să-i convingă pe jurnaliștii care cred în el să i se alăture, să spună lucruri care nu se spun, să publice anchete care, așa cum spune el, nu au loc în presă, pentru că presa asta e cumpărată și obedientă și controlată (așa cum a fost el în anii trecuți, ca băsist sadea, veți spune, dar vă rog să trecem peste asta, pentru farmecul discuției). Și să-i facă după toate astea pe oameni, pe cetățeni, să spună: uite, ăsta e Turcescu pe care-l vrem! Haideți să-i fim alături! Și să-l caute lumea, și să-i scrie: Robert, ești minunat, ești fantastic. Înțelegem acum totul! N-ai un cont unde putem dona ceva, lunar, din puținul pe care-l avem, să te susținem? Omule, cât te-am așteptat, credeam că nu mai vii!

Abia atunci, Robert Turcescu va putea să spună din nou că e jurnalist. Până atunci, e doar un securici pomanagiu. Un cerșetor dintr-ăla care stă pe marginea drumului cu un picior băgat sub el, pentru ca seara, când nu-l mai vede nimeni, să se ridice și să plece acasă pe ambele picioare, bucuros că a mai păcălit și azi niște fraieri și că nu a fost nevoit să umble la economiile lui, pentru a mânca o pâine.

30 comentarii

  1. Admirabil!
    In scurtul timp de cand va urmaresc foarte reusita emisune Starea natiei, pentru care va multumesc si va felicit, nu-mi imaginam ca omul Dragos Patraru este atat de complex, de profund si de elegant…M-am inselat, si sunt bucuroasa sa admit asta!
    Nu voi vorbi despre R.T., nu reprezinta niciun interes pentru mine, decat poate, acela ca datorita sau din cauza lui, ati scris acest remarcabil articol.
    Va apreciam profesionalismul, acum va admir ca persoana, ca tata, prieten sau coleg, motive pentru care va voi urmari cariera cu si mai mare interes.
    Daca ar fi sa rezum la o simpla propozitie ceea ce m-a interpelat in acest text, aceasta ar fi „cea mai eficienta revansa este reusita!”.
    Va multumesc pentru acest cadou, si va doresc mult succes in continuare!

  2. Corect.

  3. Dar dacă îl apreciezi prea mult? Crezi ca face asta pt ca este avar? Se baga în cacat public pt bani? Își baga familia în scena sa ce? 500 EURO cina și o țigară cu happy-end? Eu nu cred.
    Eu cred ca omul spala bani (nu ai lui) !
    Sa vedem cum o sa apară prima televiziune din „donați”
    Ai mai văzut tu securist retras?? Cui ii lipsește o televiziune?
    O zi buna,
    Dan

  4. ionel andrita

    Maestre,sunt intru totul de acord cu tine,dar cred ca ești, totuși ,prea dur cu Turcescu,mai ales ca Robert a fost și este un profesionist.
    Mai bine sunt dispus sa-l ascult pe Turcescu,care s-a „spovedit”,decât să sa mă hlizesc la alți „limbrici” care sunt mult mai inferiori,profesional, lui Turcescu si nici nu au trecut pe la „Biserică”.

  5. […] Dragos Patraru, de data asta am sa-ti raspund. Motivul e simplu: ai scris un text care, lasind la o parte unele aberatii, are miez si verb. E, oricum, altfel in comparatie cu aceela […]

  6. Nu stă cu un picior îndoit, ci cu amândouă. Moralistul de serviciu al serviciilor ar face un mare bine presei din România dacă ar fugi din peisaj…o vreme !!!

  7. Ti-a dat raspunsul, te-a facut cersetor din taxa radio-tv
    In fine, cred ca raspunsul corect ar fi… „Turcescule, du-te si cerseste la alta masa”

  8. Bravo, foarte tare! Trebuia să i-o spună careva, răspicat . . Poate așa va înțelege si Turcescu

  9. Pesemne că e sigur de el şi crede că mai e în starea să facă vreo brînză. Barem să-i ajungă de plăcinta cu care speră să ademenească fraierii creduli. Sau interesaţi. Aşa, de dragul vremurilor de altădată. ca de la colonel la colonel…

  10. Fabulos… Nu vrei sa fii prim ministru?

  11. Cam același lucru am încercat si eu sa -i spun la rubrica de comentarii de pe blogul lui. Din păcate nu l- a publicat nici in ziua de azi… Băiat de caracter…

  12. Bine, tata, bine de tot! Succesuri!

  13. „După ce a mărturisit ce-a făcut, crede că poate șterge totul cu buretele, păstrând doar partea bună a carierei lui, cea de jurnalist pus în slujba interesului public. Nu merge!”
    Ba merge, domnule Patraru….Merge orice in tarisoara asta. A demonstrat-o vreme de 10 ani chiar cel caruia i-a lins colonelul talpile cu atata sarg. A aratat ca poti sa faci ORICE si poti sa scapi cu toate ! Pentru ca romanii au spiritul de protestatar al unei cartite si memoria unui peste de acvariu !

  14. Felicitari pentru articol,cred ca sunt in asentimentul multora daca va spun ca ati spus-o cum nu se putea mai bine!
    Turcescu s-a descalificat total, nici toate apele pamantului nu o sa-l mai spele vreodata!
    Iar dumneavoastra ,domnule Patraru , m-ati castigat ca telespectator fidel prin emisiunea Starea Natiei !Sper doar sa ramaneti mereu echilibrat si sa nu o luati pe aratura precum altii carora li s-a urcat ratingul la cap!…
    Mult succes in viata si in cariera!
    Daniel, Portugalia

  15. Chichitze de genul… Un violator nu mai are voie să stea în preajma femeilor, dar nu a zis nimeni nimic despre persoanele de sex feminin… Omul asta a violat încrederea oamenilor in stiri, dar a făcut-o cu atâta profesionalism încât trebuie să-l iertăm. Ce să zic… Multi au încă zâmbetul pe buze.

  16. Spus cu subiect si predicat, dar eu ma intreb, cine oare e atat de dobitoc sa ii dea lui Turcescu bani sa isi faca post de televiziune online unde va face el descoperiri si anchete, un fel de OTV? Lasand la o parte faza cu agentul acoperit, e ca si cum ai cere bani pt un proiect de tip caritas, da-mi mie bani ca maine vei avea de castigat, ce? poi eu vin cu subiecte fierbinti, dar nu am unde sa afisez, fa-mi si mie tu cetateanule un post TV unde sa ma dezlantui. Penibil

  17. Respectele mele domnule Dragos Patraru, sunte-ti strigatul si vocea a miilor de oameni care mai au ceva in capul lor.

  18. constantin

    din pacate nu o sa inteleaga..prietenii stiu de ce :)

  19. :)))))))

  20. Ma alatur si eu celor ce apreciaza si savureaza prestatia domniei voastre, domnule Patraru! Felicitari si mii de multumiri pentru verticalitatea, curajul si profesionalismul cu care v-ati castigat reputatia de care va bucurati!

  21. […] Dragos Patraru, de data asta am sa-ti raspund. Motivul e simplu: ai scris un text care, lasind la o parte unele aberatii, are miez si verb. E, oricum, altfel in comparatie cu acelea […]

  22. […] Dragos Patraru, de data asta am sa-ti raspund. Motivul e simplu: ai scris un text care, lasind la o parte unele aberatii, are miez si verb. E, oricum, altfel in comparatie cu acelea […]

  23. geo staredesomn

    buna ziua!….Eu sunt mai de la tara si nu prea am timp de toate dedesupturile politice ale acestei natii,dar ca sa-mi spun si eu un pic parerea despre dl Turcescu inca nu sunt in masura sa-l judec (are cine !),pacat de cea vrut sa demostreze pe la tv (eu de acolo il cunosc),incepusem sa imi pun sperante in oameni ca el ,ca Nasu-l,ca Dragos Patraru ,dar dupa cum am inteles eu se pare ca la un moment dat a luat-o pe aratura,apoi sa saturat si sa apucat de „pescuit’…si a dat cu bata-n balta!.Pe scurt nu imi plac oameni fatarnici!…..In incheiere as vrea sa-l salut pe dl Dragos P. de emisiunea de la tv Starea Natiei ,si am sa-i spun asa cum zic americanii…Good job,keep working….cu conditia sa ramana in continuare impartial!
    Macar daca tot nu facem nimic sa schimbam ceva cu cei pe care ii alegem,sa ne multumim ca totusi mai sunt cati-va oameni care ne mai suna clopotelul si ne arata …Uite ma cine ne conduce …si ce tara avem!!…ca unii saracii nici nu stiu in ce tara traiesc…apropo de vox maris !. scuze daca sunt anagram sau nu am scris corect!

  24. un roman naiv

    Trebuie sa recunosc ca l-am admirat ca jurnalist pe d-l colonel Turcescu exact pana in clipa in care, la confruntarea televizata de la prezidentiabilele din 2009, intreband un alt securist notoriu „Acum, aici, ati fi dispus sa jurati ca la mitingul electoral la care ati participat in 2004 nu l-ati lovit pe tanar?”, a inghitit pe nemestecate raspunsul acestuia total pe langa „Jur ca nu l-am lovit nici in plex, nici cu pumnul in fata”. Deh….Erau colegi de breasla. M-am bucurat ca nu m-am inselat in privinta lui atunci cand, ca un penibil, s-a desconspirat. M-am inselat insa crezand ca se va retrage cu coada intre picioare si isi va vedea de-ale lui. Ca si colegul lui, a invatat ca tupeul, nesimtirea si obraznicia sunt „calitati” netaxate si usor uitate de un popor de naivi.

  25. Pe mine nu mă mai miră nimic din așa zisul contrast românesc , indiferent că vine din zona politică sau din mass media . E o abordare pe care o privesc asemenea contrastelor unei florării filmate-n alb-negru . E adevărat că astăzi culoarea „galben breaking news ” e la modă iar domnul colonel Turcescu e cam pierdut din vederea maselor . Asta e …” ghinion ” spunea domnul Iohanis . O fi fost el un bun ziarist ( de pus la rănile propagandei echipei președintelui impostor Traian Basescu ) și asta i-a adus mai mult „ghinion” decât faptul că a fost obligat să recunoască un anume ” grad ” al statutului său de „ziarist” .
    Eu sunt mai mult ca sigur că mărturisirea lui a rezultat în urma unei cacealma pe care a ” înghițit-o ” din prostie și mai puțin dintr-o luptă lăuntrică , care-l măcina .
    În concluzie , România nu a pierdut deloc un mare ziarist ci doar a scăpat din „gama premium ” de un impostor .

Adaugă un comentariu