Copiii preferă sălile de sport

sala_sf_vineriM-a sunat ieri domnul Lupea. Este director la o școală din Ploiești. Nu contează care. Este o școală fără sală de sport, cum sunt multe în România. Și dacă sălile ridicate în pustiu, în mandatul Elenei Udrea, ar fi fost făcute unde trebuie, tot am fi avut foarte multe școli fără o sală de sport. Așa cum avem foarte multe școli, în 2016, fără un laborator de informatică. La naiba, veți spune, nouă ne mor copiii, la țară, în haznalele școlilor, deci o sală de sport e chiar un lux, nu?

Școala asta din Ploiești, Sfânta Vineri îi spune, are o poveste deosebită, pe care mi-a spus-o domnul director. După ce au făcut nenumărate demersuri la Primărie, pentru ridicarea unei săli de sport, profesorii au decis, împreună cu părinții, să facă ei ce nu vor să facă autoritățile. Așa că au adunat bani de pe unde au putut și au demarat, în deplină legalitate, ridicarea sălii de sport. În paralel, au continuat discuțiile cu autoritățile, știind că nu pot termina sala cu resurse proprii. Au organizat licitație, s-au ales cu un constructor de care nu sunt foarte mulțumiți, dar care a câștigat lucrarea după contestații, și au dat drumul la treabă. Sala arată așa cum vedeți în imagine, adică a ajuns undeva la jumătate. Până acum, banii au venit de la fundația Timken (peste 100.000 de euro) și de la asociația părinților.

E, acum e acum. Pentru terminarea lucrării – asta înseamnă darea în folosință, practic, cu tot cu instalațiile sportive necesare – mai este necesară suma de 100.000 de euro, potrivit devizului făcut de constructor. Având podul plin de promisiuni, de la fosta și actuala administrație, domnul Lupea – pe care l-am cunoscut ieri – se vede în situația de a opri lucrările. Dar nici asta nu e simplu, pentru că a opri lucrarea presupune alte costuri, cele de conservare. Pe care școala nu le poate suporta.
Raportată la bugetul Ploieștiului, suma necesară este mică. Sigur că e simplu să preiei sala, care oricum este ridicată pe terenul Primăriei, și să finanțezi terminarea ei. Dar nimeni, la nivelul autorităților, nu pare dispus să rezolve această problemă. Deși e numai bună de promisiune de campanie, nu?
Dar nu cred că se mai poate aștepta ceva de la autorități. Nu cred că e sănătos să mai așteptăm ceva de la autorități, în țara asta. Și mi-a plăcut foarte mult ce-au făcut acești oameni, care ”au luat-o pe ei”, cum se spune. Așa e când chiar vrei să faci ceva. Pui mâna pe lopeți și te apuci de treabă. N-are cum să nu îți iasă, dacă vrei cu adevărat. Și ăsta nu e doar un slogan dintr-o reclamă celebră.

Cred că sala asta de sport poate fi terminată rapid, cu sprijin de la câteva firme mari. Așa cum a făcut, de curând, Cătălin Beciu, care a adunat lângă el mai mulți oameni cu bani și a construit o sală de sport la liceul la care a învățat. Ridicată de la zero. Detalii găsiți aici. Beciu a implicat autoritățile doar la final, când le-a chemat la inaugurare, să le facă de râs. Să le dea cu sala în cap.
Unii vor sări să spună: dar de ce au început sala, dacă nu aveau resurse să o termine? În primul rând, dacă nu ar fi început-o, ar fi pierdut sponsorizarea. Apoi, dacă aștepți să aduni toți banii, nu mai începi niciodată ceva, în România.

Cam asta e calea. Este și sfatul pe care i l-am dat domnului director Lupea. Care a trimis mai multe cereri de sponsorizare, inclusiv la Ion Țiriac (haideți, domnule Țiriac, nu fiți chitră, mai ungeți o sală și la Ploiești! – glumesc, desigur, omul are probabil mii de astfel de cereri). Sunt sigur că resursele se pot găsi pe-aici, mai aproape. Că-s multe firme foarte mari, pentru care 100.000 de euro sunt bani de buzunar. :)
Sper ca școala asta să aibă cât de repede o sală a ei, iar ăsta să fie un exemplu pentru alții, care trebuie să știe că a merge cu mâna întinsă la autorități nu înseamnă că ai făcut ceva…

2 comentarii

  1. Radu Stefanescu

    Unde v-ați mutat d-le Patraru? De câteva zile va caut (starea natiei) și nu va găsesc. …

Adaugă un comentariu