Urgență mare!

La noi, fiecare tur de scrutin înseamnă o mare panică: fraților, trăim sau murim, pentru asta votăm acum! Vom merge în Rai sau ne vor înghiți flărările Iadului.

Niii, mă, oameni buni, ce-i asta?
O singură chestie îmi tot vine în minte când aud panica asta. Și-anume că toți au guvernat în ultimii 10 ani. Au fost toți la guvernare: combinați între ei în fel și chip: PDL cu PNL, PNL cu PSD, toți!

Noi să ne bucurăm că suntem în UE, că suntem în NATO, că, de bine de rău, oamenii ăștia politici pe care îi avem își schimbă ușor-ușor atitudinea. Mai îmbătrânesc, se mai ușchesc din ei, mai vin alții din urmă, mai apar tot felul de platforme alternative.
Doar USR tulbură, să spunem, monopolul PNL-PSD, care înainte era monopolul PDL-USL, care înainte a fost Alianța DA-PSD, care înainte a fost PSD-Convenția Democratică și care înainte de a asta a fost PCR. Simplu!

Dar revenind la idee: gata cu panica. Dacă va fi să ne fie mai bine, ne va fi puțin mai bine, iar dacă va fi să ne fie rău, ne va fi puțin mai rău.
Dar nu trebuie să ne așteptăm la schimbări radicale.

Știți ce sper, iar acesta e un paradox: sper să ajungem și noi să avem și niște partide cu ideologie. Să avem niște partide care să fie de stânga sau de dreapta. PNL nu e de dreapta, după cum PSD nu e de stânga. Iar USR zice că nu e nimic, ba că o să se și rupă… Mda.

Deci, într-un fel: avem un mare partid bătrân PSD+PNL care nu e nimic, și un partid nou, USR, care nu vrea să fie ceva.

Deci, cum vă spuneam, fără panică da? Mergem ușor la vot, punem ștampila sau stăm acasă și nu o punem, că avem și dreptul ăsta, și o să vedem că va fi cum a fost, puțin mai bine sau puțin mai nasol. Cum ne-o fi norocul, că și unii și alții au făcut cam aceleași promisiuni. Cresc salariile și pensiile în timp ce scad taxele. Vă dați seama, ceva imposibil!
Noi să ne rugăm să nu tușească UE, aia e important, sau să nu facă economia mondială o criză de epilepsie, ca în 2008.

Adaugă un comentariu