Fiecare dintre noi e un mic procuror, un mic judecător

La noi e cam așa cu asumarea răspunderii: da’ de ce să plec eu? Ăla a făcut chestii mai nasoale și nu a plecat!
Ați văzut că așa se duc discuțiile: Dragnea pare să zică: băi, eu am abuzat cu Ordonanța aia, da, corect, însă pentru că am fost condamnat politic la faza cu referendumul! De ce să intru la pușcărie pe o făcătură?… Ce am făcut, am chemat oamenii la vot!

De cealaltă parte, când vine vorba de Iohannis să zicem, susținătorii lui zic așa: Aaa, bravo, mă, se compară casele lui Iohannis cu ditamai vila, ditamai moșia lui Dragnea, cu toate furturile PSD, să fim serioși?… Omul a fost fraierit de niște vânzători, niște oameni răi, Klaus e bun.

Apoi, uitați-vă la ce se întâmplă acum: ai impresia că toți se pregătesc de un mare proces, ceva imens, fiecare se comportă ca un mic procuror:
Unii adună probe pentru dosarul Dragnea-PSD: baroni, o Românie furată, contracte pentru panseluțe, Rusia, plagiat Ponta, Pandele, Noaptea ca hoții, tot.
Alții adună probe pentru dosarul Kovesi-Iohannis: dosare la comandă sau preferențial, a băgat SRI-ul în DNA, a făcut spectacol cu cătușe, arestări înainte de campanie, lipsă de profesionalism – cu multe dosare mari întoarse din instanță, cu un plagiat ceva mai mic, o casă ciordită la domnul președinte, altele cumpărate din chirie pe ciordeală și așa mai departe.

E, pe acest fond, lipsa de încredere în autorități e la cote care spulberă de fapt orice idee de stat de drept: parcă vrem să vedem noi probele de la dosar, am vrea să îi audiem noi pe martori, pe inculpați, am vrea să dăm noi sentințele, cu Codul Penal pe masă și tot noi să fim aceia care închid celulele în urma condamnaților.

Aa, nu, nu știu unde vom ajunge în felul ăsta. Și, sincer să fiu, nu sunt foarte curios. Cred că n-o să ne fie foarte bine.

Adaugă un comentariu