E vremea gardurilor

Urmărind ce se întâmplă acum în Europa, urmărind atitudinea liderilor europeni, te poți întreba: Se ridică oare garduri și în Europa?
Să ne înțelegem, în treaba asta cu “Europa cu două viteze” nu e vorba de “viteze”. Va fi vorba de drepturi, că viteze diferite există și acum. Zona euro, zona Schengen, altă viteză aici…

Cât de departe vor fi gardurile ridicate în Europa de gardurile pe care vrea să le ridice Trump? E vremea noastră o vreme a gardurilor? Acesta e, de fapt, marele proiect european?
Pentru că Bruxelles-ul nu a fost în stare să creeze o Europă unită – da, liderii de acolo n-au fost în stare, ăsta e adevărul – ajungem acum la o Europă care să însemne doar statele puternice din Vest și, undeva, la margine, o Europă tampon?

Se vorbește de două viteze, dar pentru marele proiect european asta ar însemna un singur lucru: o Europă care merge înapoi. Oare în spatele acestei sintagme “Europa cu două viteze” nu se ascunde cumva “Noi, o Europă ok” și “Voi, cei de la margine, întârziații, o altă Europă, vă descurcați voi cum puteți.”
Vom mai avea voie să circulăm liberi prin UE? Hm, naiba știe…

Este greșeala Europei că nu a știut să integreze mai bine țările intrate în perioada 2003 – 2007, este eșecul Europei că nu a știut să gestioneze criza economică din 2008. Un singur lucru a știut Europa atunci: austeritate. Datoriile vor fi plătite de cetățeni, statele iau asupra lor datoriile băncilor. Atât!

Iar acum, un nou mare eșec al Europei: migrația, criza refugiaților. Alte măsuri fără cap în legătură cu oamenii care au fugit din zonele de conflict, din zone în care timp de vreo 50 de ani s-a acționat bezmetic, în principal în scopuri economice. Iată, că tot nu aveam noi o întrebare pentru referendum.
Haideți, domnule Iohannis, propuneți-le și celor de la Bruxelles: Gardul, cam cât de mare să fie gardul?

Adaugă un comentariu