Fac un apel la solidaritate, dar sună ocupat

Noi o tot ținem cu deficitul ăla de 3%, cu inflație, cu deflație, cu macro și micro… și da, nu ai cum să nu le ai mereu în vedere. Dar există un mare deficit în țara asta, pe care nimeni nu-l bagă în seamă: deficitul de empatie.

Pare că nu mai simțim nimic față de cel care e în nevoie, cel care suferă, cel care nu are cu ce să-și hrănească familia, copiii. Și am impresia că suntem din ce în ce mai insensibili. Și din ce în ce mai excluzivi. Nu știu, pe timpul lui Ceaușescu… parcă ne mai ajutam unii pe alții: ia, vecine, o linguriță de zahăr, ia o ceașcă de ulei, dă-mi și mie două linguri de cafea, o sută de lei până la leafă…
Păi, acum, dacă-ți bate cineva la ușă, chemi poliția.
Mai stăteau copiii în fața blocului împreună, mai vorbeau femeile în bloc.
Acum, dacă-i lași pe copii la bloc, dă mașina peste el, ți-i alungă vecinii că nu au unde să parcheze, ți-i mușcă maidanezii, chestii de-astea.

Îl vezi pe unul căzut pe jos undeva nici prin cap nu îți trece că omului ar putea să-i fie rău, să-l întrebi: alo, ți-e rău, ți-e bine, ți-e foame, ți-e sete?… Dă-l dracu’, o fi mort de beat, o avea boli, o fi vreun boschetar, o fi vreunul fugit din spital. Da, că la noi așa fug oamenii din spital și îi vezi muribunzi pe stradă sau prin Gara de Nord.

Homosexualii? Da, suntem toleranți, cum să nu, dar nu te apropia de ei. Cerșetorii? Ooo, da, îi sprijinim, dar nu ne apropiem, le aruncăm o felie de pâine de la diastanță și atât. Migranții? Ăștia au bombe, nu te apropia de ei…

Catedrala mântuirii neamului… care neam? Că suntem mai multe neamuri. Și foarte multe dintre ele neamuri proaste. La noi se face apel la unitate… Mamă, mor când aud asta: facem un apel la unitate, la solidaritate. Nu face, cumetre, apel, că nu răspunde nimeni. E ocupat.
Fă ceva practic în privința asta. Așa, apeluri, să dai Bip, asta poate oricine. Nu mai bine facem educație, să învățăm din nou să fim oameni?

Adaugă un comentariu