Balenele din capetele noastre

Cât timp politicienii noștri gândesc orice situație ivită în societate ca pe o posibilitate de câștig de imagine nu vom progresa.
Luați Balena asta albastră, care înoată prin mințile unora de ceva vreme… În mintea doamnei Firea cel mai mult.
Ei bine, ce să facem noi când auzim de balena albastră? Păi, să ne panicăm.
Da, e grav, e oribil ce se întâmplă. Bine bine, dar ce se întâmplă exact?
Nu știm domne, scrie acolo în presă, pe internet, n-ați văzut că s-a dus și doamna Firea prin școli, cu doamna Dan, e implicată primăria, e implicat ministerul de Interne. Uau!

Oameni buni: scrieți mare acolo undeva: Balena albastră e o minciună. E nimic.
Despre asta trebuie făcută campania în școli, dacă vreți o campanie.
Despre cum nimicul se face mare în ziua de azi. Despre cât de ușor poate să devină mare nimicul și să le ia mințile primarilor și miniștrilor.

Desigur, copiii trebuie să fie informați, să fie educați în privința asta.
Ei bine, ce se întâmplă la noi? Păi, cam ce făcea Erdogan în Turcia: opozanții regimului se folosesc de internet ca să comunice? Aa, păi atunci să interzicem internetul. La fel e cu: ”Hai, mă, ieșiți din casă, lăsați jocurile pe internet!”

Asta da, poate să fie o campanie, dar nu are nici o legătură cu Balena albastră.
Dacă vrei ceva pentru Balena albastră, atunci vorbește-le copiilor, evident în cunoștință de cauză, despre lumea de azi, despre ce înseamnă știrile, despre cum se consumă ceea ce se numește presă pe internet, dezvoltă-le un aparat critic prin care să facă față știrilor care nu sunt știri și nimicului care circulă pe net sub diferite forme.

E un joc fin aici între supraprotecție și subprotecție, astfel încât copiii să se simtă și protejați, dar și liberi. Să nu le afectăm dezvoltarea, personalitatea. Hai, mă, ce naiba, că și la copii e ca la oamenii mari, nu? Nu asta vrem și noi? Nu vrem să fim protejați, dar să nu îmi zici că trebuie s-asculți ce vorbesc eu la telefon cu nevastă-mea, SRI-ule?

Adaugă un comentariu