Cu creierii-n blender

Ce enervant e anul de după alegeri: eu acuma pe bune, mă simt așa, panicat, isterizat, mai că îmi vine să plâng pe stradă. Văd o floare, îmi dau lacrimile, mă uit la un porumbel, sunt terminat… sunt cu nervii în piuneze.

Toate, frate, se zdruncină toate: salariile se schimbă, reforma învățământului, pensiile se reașează pe cu totul alte principii, taxele se plătesc cu totul altul, trebuie gospodărie, trebuie un expert contabil care să doarmă cu tine în pat, Bucureștiul va avea o cu totul altă față, se modifică balcoanele, agricultura… nu mai zic, schimbăm tot, umflăm porcii cu pompa… Pe bune, mă culc tremurând, mă trezesc tremurând dimineața: ce s-o mai întâmpla cu mine, cu familia mea, cu noi toți, cu țara asta?

Tot, frate, tot, seschimbă tot… Mi-e că mâine plec la muncă și mă oprește polițistul: carnetul, vă rog, ați înnebunit, circulați pe dreapta?
Dar pe unde, domne? Pe stânga, la fel ca toți șoferii! Dumneavoastră nu citiți știrile? Ce-ați făcut azi noapte?…
Am dormit. Ați dormit? Faceți mișto? Vreți să vă bag puțin și la arest.
Nu, domne, nu fac mișto, am dormit, am stat puțin să mă odihnesc, am luat calmante, sunt cu creierii varză, nu mai rezist, țara asta se schimbă prea mult… Mă gândesc că poate sunt prea bătrân ca să duc o viață bună.
Nu, bă, nu ești prea bătrân, nu vrei. Hai, marș la muncă! Apropo, vezi că s-au mărit salariile cu 10% acum 5 minute.

Pe bune, nu știu, domnule Dragnea, doamna Olguța, doamna Firea, domnu’ Grindeanu… pentru noi ăștia care suntem mai emotivi așa, aveți și o Românie… cum să zic, nu mai bine facem o Românie cu două viteze?
Mi-e că pentru unii dintre noi e totuși prea mult. Amețesc, să mor.

Adaugă un comentariu