E rãu, dar e bine

S-a deschis sezonul la congrese prin partide. Îi vedeți pe toți cum sunt?… Candidați care merg pe burtă, lideri de filiale care negociază prin spate, niște întruniri care te fac să-ţi fie pur şi simplu jenă… niște zeci de oameni într-un cămin cultural, într-un fel de semiîntuneric, așa, unde băiețașul venit de la București promite că va fi bine, că o să… o să orice, o să… de toate.
Ți-e rușine să te uiţi la ei. Pare că sunt niște tineri actori netalentați – foarte netalentați – care pun în scenă o piesă de teatru despre niște alegeri în partid. E un fel de farsă, de comedie, dar care nu iese nici măcăr comedie, ci doar ceva foarte, foarte prost, jignitor de prost.
Uite, PNL-ul, USR-ul, UDMR-ul… niște băieți se laudă undeva și eşti obligat să privești, e un chin, o corvoadă… ca rușinea pe care o simţeam la școală când nu știam lecția și mi-era jenă de profesor. Îmi ziceam: „bă, dobitoc mai sunt, trebuia să învăț!”
Momentele alea când îți vine să intri în pământ de rușine.
Și mă tot întreb: de ce trăim noi, românii, cu impresia asta, că am merita mai mult, o țară mai mișto, un destin mai bun?
Uitați-vă la ăștia. Cred că aici e greșeala. Pe bune, noi ne tot considerăm nedreptățiți. Și de aici, dezamăgirea noastră.
Din contră, cred că suntem incredibil de norocoși și trebuie să-i mulțumim în fiecare seară lui Dumnezeu și Uniunii Europene și lu’ NATO și cui mai vreți că suntem unde suntem.
De unde naiba avem noi aerul ăsta: „pfuuu, să mor io, trebuia să fim acolo sus, dar, din păcate, suntem aici jos.”?
Utiați-vă la ăștia, la cum se comportă, ascultați-le discursurile. La parlamentare sau la prezidențiale, mai vin israelieni, nemți, îi mai învață, le scriu alții discursurile… Dar așa, lăsați în chiloți, cu ce știu ei, mvai, e jale, nene.
Deci, io așa zic: haideți toți la casele noastre, e nasol într-adevăr, dar e tot ce putem mulge de la istorie în condițiile astea.

Adaugă un comentariu