Ce mai e omul?

Ce e omul? E o ființă care se obișnuiește. Cum se întâmplă toată treaba cu omul?
Simplu. Luăm cazul cu rujeola.
”Băăă, ne mor copiii! Criminalilor! Pușcărieeeee, la pușcărieeeee!”
”Ne mor copiii, mã, și voi nu face?i nimic, jigodii hoațe ce sunteți!!”
”Ce le ceri, mă, să facă metroul, tu nu vezi că nouă ne mor copiii de rujeolă, ce să le ceri, dă-i dracu’… Ia, zi, unde vezi diseară Juve-Real?”
Ăsta e punctul în care gata, ne-a trecut.

Și mai sunt ăia prin presă sau prin politică, viermuși de-ăștia cae se folosesc de suferință: ”Băi, vouă vă arde de Comisie de anchetă a alegerilor, când nouă ne mor copilașii de rujeolă?” Sau: ”Băi, pe bune, să ne ocupăm de treburile cu adevărat importante, cum sunt copiii care ne mor de rujeolă, nu de arhive, draci, laci!”

Ce vorbești, s-a sculat suferința îi ei! Da, ne amintesc ei despre ce ar trebui să vorbim, cât de suferinzi trebuie să fim și, eventual, și cum anume ar fi bine să discutăm despre lucrurile astea. În aşa fel încât să le fim lor pe plac, evident… Și, mai ales, vor să lăsăm naibii la o parte niște chestii care le-ar putea vărsa în cap oala de noapte a trecutului.

Urăsc impostura asta a celor pe care-i ia suferința, îi taie așa, cum te taie să mergi la toaletă, știi? Odată îi sfâșie, odată îi îndoie de șale: ”Băăăă, ne mor copilașii de rujeolă și voi vă ocupați de altceva?”
Ce vrei, mă, să mergem toată țara acolo unde e un copil bolnav sau ce? Nu v-am auzit de rujeolă până nu s-a discutat de alegerile din 2009, nu v-am auzit de copilași până nu au bătut unii la ușă la arhiva SIPA.

Adică, mă înțelegi, viermușii ăștia reproșează că nu se ocupă guvernanții de asta cu rujeola… Ca și cum de-aia nu avem noi vaccinuri, de-aia nu își vaccindează unii copiii, că stau toată ziua la tv să vadă cum e cu Comisia aia de anchetă a alegerilor din 2009…
Băieții, haideți, treziti-vă, că mirosiți a trecut cu probleme.

Adaugă un comentariu