Purtători ilegali de legitimație de presă

Noul președinte al Franței vine din zona de business şi face o politică de centru care, în final, ajunge să-i enerveze pe toți. Dar lumea e mulțumită că, prin el, a scăpat Europa de barbarii populiști. Și asta așa e.
Încet, Macron își conturează și profilul de președinte. Și nu a început rău. A procedat foarte bine la conferința de presă cu Putin. Nu le-a permis unor jurnaliști ruși să intre în cartierul său general pentru că nu erau jurnaliști. Mai exact, erau purtători ilegali de legitimație de presă.
Cine a vrut să fie prezent acolo ca ziarist? Păi, tot felul de băieți care nu lucrează pentru public, ci pentru putere, pentru propagandă, „Russia today” și „Sputnik” fiind doar două exemple. Ăștia îşi bagă destul de des coada și prin ograda noastră, să ştiţi. Adică, prin România, să nu priceapă din nou tot felul de idioți altceva decât spun.
Există jurnaliști și există agenți de influență. Aparent, nu e nicio diferență între ei. Aparent. Au legitimație de presă și unii, și alții, merg la aceleași conferințe de presă, relatează despre aceleași evenimente. Totuși, la o privire mai atentă – nu trebuie să fii un geniu, o monitorizare sumară e de multe ori suficientă – îi deosebești imediat pe ziarişti de agenții de influență, fie că e vorba de agenți de influență ai propagandei de partid, fie că discutăm de agenți de influență ai instituțiilor de forță ale statului sau de agenți ai corporațiilor.
Și, în punctul ăsta, trebuie să mai facem o distincție, esențială: nu orice jurnalist care are opinii, care e subiectiv, care susține și își argumentează pozițiile este unul „vândut”, „cumpărat” sau „acoperit”. Nu, ba chiar e bine ca jurnaliștii să aibă idei, să și le exprime, să și le susțină. Un jurnalist e un individ care gândește, nu unul care doar expune. Eu mă refer aici la acei purtători de legitimație de presă care au agenda făcută în altă parte, care și-au pus aparatul critic în mâna altora. Mai vorbim despre asta. Ne distrăm, da…

Adaugă un comentariu