Lecția promisiunilor

Doamna profesoară, legat de legea salariilor, am putea desprinde următoarele idei principale: Nu le dai oamenilor cu banii pe la nas!
Lucrurile sunt mai sensibile când e vorba de bani…
Adică nu poți să vii şi să zici: „Vă dăm bani” și dup-aia: „Bă, știți ce, e o problemă cu anvelopa, nu vreţi mai bine produse? Ăă, făină, ulei, de-astea… ne-au rămas vreo 500 de tone de la alegeri. Nici n-au expirat de mult”…
Într-o țară săracă, într-o țară cu atâția oameni plătiți prost, nu te îmbraci în bani și dup-aia te plângi că te-au violat oamenii! Mai bine lasă-i în durerea lor.
Aa, și eu nu susţin aici că salariile nu se vor mări în ianuarie și apoi în martie. PSD-ul ar deveni PNL în acel moment și, totuși, nici chiar atât de bătuți în cap nu-i cred pe oamenii ăştia.
Dar, cum spuneam, nu le arăta oamenilor banii, după care să le zici: „Îi vedeți ce frumoși sunt? Eh, nu, nu-s ai voștri.”
Apoi, doamna profesoară, ce-am mai învățat noi din această lege? Am mai învățat că e foarte, foarte nasol să te spargi în figuri. Să-ți dai aere, să fii important, să iei morga cioclilor. Cum era programul de guvernare? Era sfânt! Adică, acum s-a rescris Biblia? Păi, nu e mare păcat?
De ce să ziceți că e sfânt?
De ce să nu spuneți: „acesta e programul, sperăm să-l respectăm în proporție de 100%”?
Că mai e ceva: parcă dacă ziceți că e sfânt, vă și crede cineva. Că vi s-a și dus vestea în toți anii ăștia că sunteți niște călugări, niște oameni ai lui Dumnezeu…
E ca aia cu: „dacă nu se întâmplă nu știu ce, îmi dau demisia”.
Eh, fii sigur că toți vor fi curioși să te vadă cum îți dai demisia. Şi, dacă n-o faci, te umpli de respect.
Trebuie să te gândești mereu ca politician cum tot ceea ce zici ți se poate întoarce ca un bumerang direct în bot. Sigur, avem numai politicieni de-ăștia cu botul gros, asta e altceva.
Aa, de-aia o avea nea Liviu hamsterul? Mai atenuează din lovitură?

Adaugă un comentariu