Râdem, dar o să plătim

Nu știu dacă e de vină vacanța asta care bate la ușă, dar pare că ne-am luat gândul că această clasă politică ar putea să ne aducă ceva bun.
N-ați văzut cum analizăm: „Domne, e în interesul PNL-ului să nu se bage acum, să-i lase pe ăştia din PSD să-și rupă gâtul!” Mai lipseşte să zicem: „Aşa, să crape odată ăştia din PSD, au dreptate peneliştii!”
Dar oare ce înseamnă să-și rupă gâtul PSD-ul sau să crape? Hm, ce altceva decât că dă cu țara de pământ, că o bușește și că noi, cetățenii, o luăm în freză?
La fel acum, cu Iohannis: „Păi, normal, lui Iohannis îi convine să fie PSD-ul la putere, că atunci el e în opoziție și câștigă puncte pentru prezidențiale”.
Deci, nimeni nu se gândeşte că PNL-ul ar putea să ajungă la putere, sprijinit și de Iohannis, nu-i trece prin cap nimănui că peneliştii chiar o să-şi facă treabă şi că Iohannis o să fie și el, astfel, câștigător.
Nu, nene, tot joc de-ăsta meschin, 1-0 și ne băgăm cu fundu-n poartă!
Dar, vai, toate aceste scenarii sunt pe spinarea noastră. Toate calculele pe care ei și le fac ne au pe noi drept cobai. Și, culmea, noi stăm pe margine și zicem: „Bă, da, ce strategie bună asta cu noi care o luăm mereu în freză. Foarte tare, bravo, domnu’ Iohannis, bravo. Eh, lăsați, că noi nu ne supărăm. Ce, credeți că ne puseserăm vreo speranță c-o s-o ducem mai bine?”
Acum, na, și noi ne distrăm cu ei, nu? Râdem de ei, îi batjocorim, îi facem în toate felurile, asta e, trebuie să plătim. Mai facem foamea din când în când după atâta râs. Mai dăm comisioane abuzive la bănci, se mai umflă gigacaloria, de-astea, care să ne țină-n sărăcie, care să ne facă să muncim pe doi lei.
Ideea e că fiecare dintre ăștia la care căscăm gura își urmărește scopul său, funcția sa, caută să-și conserve puterea. Dorinţa noastră, a cetățenilor, aia cu „o viață mai bună”, rămâne o chestie cu care ne jucăm noi între noi, în timp ce unii, puțini, chiar o duc foarte, foarte bine.

Adaugă un comentariu