11
Am revăzut meciul Asesoftului cu Mediaș. Dacă la prima vizionare am dat vina exclusiv pe jocul slab al ploiștenilor și pe incapacitatea lui Arnautovic de a lua decizii inspirate în timpul partidei, acum cred că arbitrajul a jucat un rol decisiv în stabilirea câștigătoarei. Cu toate astea, cred că ploieștenii puteau să învingă dacă erau ceva mai atenți și dacă ar fi avut o foame mai mare de a câștiga (e adevărată aia cu ”adversarul și-a dorit mai mult victoria”). Știu câte ceva din culisele delegării arbitrilor pentru acest turneu, dar, în același timp, nu-mi place să vorbesc despre arbitraje. De-aia nici nu mă omor după baschet, unde, spre deosebire de fotbal, arbitrajul poate decide oricând un joc, fără ca asta să fie vizibil pentru un ochi neantrenat. Mă voi limita la a spune că anul acesta nu vom mai lua titlul decât dacă jucătorii vor reuși să câștige și împotriva arbitrajelor. Care vor fi potrivnice (așa cum în alte situații ne-au fost favorabile), asta fiind o chestiune care pare decisă deja. Din fericire, pentru titlu se luptă în mai multe meciuri și nu cred că Asesoft va putea fi dezavantajată în toate partidele. Deci, dacă Hargrove va reuși mai mult de cinci puncte pe meci, dacă Cepulis nu va mai înscrie de două ori din zece aruncări, dacă Burlacu nu va mai arunca de la opt metri și se va apăra cum trebuie, dacă Virgil Căruțașu își va asuma calitatea de căpitan și nu va mai ieși din căciulă pentru a sparge aerul de la trei puncte, dacă Burleson își va lua cu el la meciuri și creierul, dacă Blidaru va înceta să mai inventeze scheme pe care colegii nu le înțeleg, dacă Kabengele va sta doar pe bancă, dacă bunicul Rashard nu le va mai da motive arbitrilor să-l elimine după două sferturi și, desigur, dacă Arnautovic va reuși să le pregătească și el adversarilor surprize, nu doar să se plângă că toată lumea ne știe schemele și de-aia avem probleme, atunci vom lua al șaptelea titlu consecutiv. Și ne mai trebuie atitudine de învingători. Învingătorii stabilesc cum decurge jocul, îl controlează, își domină mental adversarul. Nu e loc acum de nervi de adolescenți frustrați, de aere de campioni care nu trebuie provocați, deranjați, dezavantajați. Pentru că asta am văzut în ultima perioadă. Niște jucători care par că ne fac tuturor un serviciu pentru că intră pe teren pentru a juca baschet. Hm, poate și asta le trebuie reamintit acestor oameni. Baschetul e doar un joc. Voi ați mai sesizat plăcerea jocului la Asesoft?
Dacă echipa nu va realiza toate astea, de la conducere la ultimul jucător, atunci arbitrajul va fi o scuză patetică, din partea unor oameni care vor demonstra astfel că nu știu să piardă cu demnitate.



