31
31
31
31
30
2004. Statul lui Adrian Năstase mă alerga, pe mine și pe colegii mei (între ei, actualul consilier al Robertei Anastase, Paul Botez) pentru simplul fapt că nu vroiam să accept să primesc bani pentru a-mi ține gura. Colegii din presă care pupau atunci la PSD și pupă acum la PDL știu care-a fost treaba. În noaptea în care s-a anunțat că Băsescu a câștigat alegerile, am plâns de bucurie. Credeam în animalul ăsta sincer, recunosc. Că acum sunt în aceeași situație ca-n 2004, adică am ajuns să fiu faultat peste tot de pedeliști, care dau telefoane la firmele care apar în altPHel și le amenință cu tot felul de controale, asta e o situație pe care mi-am asumat-o, scriind în continuare împotriva puterii.
Adrian Năstase a fost condamnat azi la doi ani de închisoare cu executare. E un dosar politic, fără îndoială. Nu e posibil ca statul român, care are pe rol mii de dosare mult mai importante, să cheltuiască atâtea resurse pentru a condamna un tip care a făcut exact ceea ce fac toate partidele pentru a face rost de bani pentru campania electorală! Haideți să vă dau două exemple:
1. (Poveste spusă de Fido, o veți auzi diseară, de la ora 21, la emisiunea Atitudine) Fido era, în 2008, responsabil de PR la o firmă privată. A fost sunat de un nene, să-i spunem Sava, de la instituția, să zicem, Biroul de Metrologie. Acest domn i-a spus lui Fido că doi oameni de la firma respectivă trebuie să achite două bilete, în valoare de 250 de euro fiecare, la o masă la care se vor strâne fonduri pentru campania electorală a lui Andrei Volosevici. Ce e ilegal aici? Păi, nenea care a sunat era angajat al unei instituții a statului, cu atribuții de control. Credeți că personajul respectiv e ajuns să fie acuzat, în vreun proces? Sau Volosevici, care a beneficiat de sute de mii de euro în campanie, venite în urma amenințării agenților economici?
2. O firmă x, din Ploiești, care l-a exasperat pe Volosevici când s-a construit stadionul, pentru că aducea beton cu mașini inscripționate, a plătit în campanie, către firma y, să-i spunem Mentă proaspătă, pe românește, o sumă importantă de bani. În schimb, firma respectivă nu face nimic, ci folosește banii pentru a achita către presă machete publicitare cu Andrei Volosevici, afișe, bannere și altele. Ce e ilegal? Faptul că Andrei Volosevici a beneficiat de foloase necuvenite. Ca Năstase? Nu se poate!
Nădăjduiesc că aceste informații, dar și cele, mult mai grave, pe care le voi publica vineri, în ediția tipărită a publicației altPHel, vor fi luate în seamă de niște procurori dornici să demonstreze, după ce pedeliștii nu vor mai fi la putere, că justiția din România își face datoria. Singura mea nădejde este că rotația hoților la putere îi mai bagă pe unii dintre ei la pușcărie!
Cât despre Adrian Năstase, mi se pare absolut imbecilă atitudinea televiziunilor care-l sprijină acum pe fostul premier. Faptul că avem de-a face cu un dosar politic nu înseamnă că Năstase e fată mare, așa cum se încearcă acum să ni se explice. Iar de la Ponta mă așteptam la cu totul altceva, nu să spună că e sigur că Năstase își va dovedi nevinovăția. Și vă mai mirați de ce vă înjură lumea-n piață, pe toți!
27
26
Fostul director general al Companiei Naţionale a Căilor Ferate Române, Mihai Necolaiciuc – extrădat în 20 aprilie 2011 din SUA, pentru a fi judecat pentru prejudicierea companiei cu 70 de milioane de euro – părăseşte joi închisoarea, după revocarea tuturor celor patru mandate de arestare.
Cum e posibil așa ceva? L-au căutat pe băiatul ăsta ani de zile, cheltuind sume imense, iar acum îl lasă în libertate? Ce înțelege, de aici, orice funcționar al statului român căruia-i trece prin cap să fure niște bani? O fac, pentru că, iată, mare lucru nu are cum să mi se întâmple. Uneori, vorba prietenului meu, Mihai, am impresia că țara asta este chiar neguvernabilă. Ce justiție e aceea care decide pedepse grele pentru toți găinarii care nici măcar pericol social nu reprezintă, dar îi lasă în pace pe infractorii serioși, care fură zeci de milioane de euro? Astea-s momentele în care am impresia că mă agit degeaba și mă gândesc să mă apuc de altceva. Mi-e scârbă!
26
26








