1
”Roberta Anastase, omul ce întruchipează pe vecie
Femeia acestei naţii, atât de plină de virtuţi,
Mândrie, cinste, frumuseţe şi monument de hărnicie,
Pentru acestea toate, iată, îţi vine dreapta ţării să săruţi.
E om politic, cu renume
Şi e savantul, pentru care nici o izbândă nu e grea.
Ea duce faima ştiinţei noastre şi a ţării în întreaga lume
Iar patria o proslăveşte şi se mândreşte azi cu ea.
Această nobilă plămadă e un destin şi o conştiinţă
Tovarăşa e de o viaţă eroul naţional
Iar existenţa ei de luptă – o glorioasă biruinţă
Pe drumul răscolit de patimi sub arcul ţării triumfal,
În tot ce face ea aduce un spor de cinste şi candoare,
Un înţelept şi un fluviu de omenie
Pecetea ei de puritate se simte în fiece lucrare
Pe unde calcă cresc izvoare şi macii îi înfloresc sub paşi.”
Am scos din text doar ”e mamă plină de iubire”, pentru că, nu ştiu dacă îmi este permis să spun asta, tovarăşa Anastase nu e mamă. Dar e mama noastră, a tuturor, şi ne iubeşte pe toţi în mod egal.
Din fericire, această vomă a fost scrisă acum mulţi ani, fiindu-i închinată, de către Corneliu Vadim Tudor, tovarăşei Elena Ceauşescu, pensionată forţat, în ‘89, din această viaţă. Cum însă actuala putere consideră că presa este o ameninţare la adresa siguranţei naţionale, s-ar putea să numim în curând publicaţia asta de doi lei ”La fel” şi să fim nevoiţi să edităm doar texte precum cel de mai sus, proslăvind realizările măreţe ale conducătorilor iubiţi.
Lăsând glumele proaste la o parte, pentru că sunt sigur că România nu se mai poate întoarce în halul ăsta în timp, am aflat cu toţii că, potrivit Strategiei Naţionale de Apărare, “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului” reprezintă o vulnerabilitate a României.
Deşi tâmpenia asta e scoasă, cred eu, mai degrabă pentru a muta interesul presei, fie şi pentru o scurtă perioadă, de la dezvăluirile importante făcute în ultimele zile, cu privire la averile celor care ne conduc, pic şi eu pe fentă, ”sacrificând” acest spaţiu în care oricum sunt plătit să scriu negativ la adresa conducerii superioare.
În fapt, prin acest document oficial, CSAT face exact ceea ce este presa acuzată că face, de către reprezentanţii puterii: atacă gratuit, trage concluzii în baza unor presupuneri, generalizează abuziv situaţii presupuse a fi reale, calomniind presa, în ansamblul ei.
Răspândirea de informaţii false este un risc asumat într-o democraţie. E o chestiune cu care reprezentanţii actualei puteri erau de acord atunci când făceau opoziţie şi încurajau presa să scoată la lumină hoţiile comise de pesedişti, chiar în absenţa unor dovezi concrete. Ca jurnalist, am făcut de multe ori greşeli în anchetele pe care le-am scris. Am oferit de fiecare dată dreptul la replică şi am fost la zeci de procese. Ceea ce fac acum Traian Băsescu şi PDL îi încurajează pe mulţi judecători care vor o avansare să dicteze sentinţe împotriva jurnaliştilor. De asemenea, procurorii şi oamenii din servicii, numiţi de partid, se vor apleca mai mult, ei şi căştile lor de pe
urechi, asupra activităţii nenorociţilor din presă. Pentru a-i scuti de efort, declar cu toată răspunderea că da, am participat activ şi chiar am iniţiat furibunde campanii de presă! Am iniţiat o campanie de presă împotriva fostei conduceri a SRI Prahova, care a şi ajuns după gratii. Duc de şapte ani o campanie împotriva hoţilor fotbalului ploieştean, Luca şi Bercea, încă protejaţi cu grijă de justiţie. Campanie e puţin spus pentru a ilustra ce am făcut împotriva hoţiilor administraţiei ploieştene dintre 2000 şi 2008 (aici am avut chiar sprijinul Robertei Anastase şi al lui Andrei Volosevici). Acum, instrumentez o campanie dură de presă la adresa lui Andrei Volosevici, Roberta Anastase şi a tuturor papagalilor puşi în funcţii de aceştia. În ultimul an, am făcut o campanie de presă împotriva consilierului lui Volosevici, Traian Bălaj, obligându-l astfel pe primar să-l dea afară. La fel am procedat şi cu George Muceanu, de care m-am ocupat doar vreo două numere, atât de slab e băiatul ăsta, care a avut deja aceeaşi soartă cu Bălaj. Am mai făcut o campanie despre balastierele ilegale de la marginea oraşului, în urma căreia Fane Popescu, de la Garda de Mediu, a fost mutat un pic în judeţul Alba. Duc în continuare campania la adresa lui Radu Popescu, directorul de sute de milioane al RATP şi încep azi campania împotriva doamnei Simona Albu, abia numită în postul de şef al juriştilor din Primărie. Dânsa a primit, acum şapte ani, prin ANL, un apartament în care nu a stat niciodată.
Deşi nu m-au plătit pentru campaniile de presă pe care le-am făcut în perioada 2003-2008, pedeliştii spun acum, la fel ca CSAT-ul, că scriu împotriva lor pentru că aşa mi s-a dat comandă. Nu pentru că rolul presei este să trateze critic, întotdeauna, puterea. Nu e ceva în neregulă cu ei, că sunt criticaţi de presă când sunt la putere, e ceva în neregulă cu mine, că îi tratez şi pe ei aşa cum i-am tratat pe cei de la PSD!
Roberta Anastase are de la mine pretenţia să mă port ca Radu Moraru. Îmi pare rău, dragă, dar, când am chef să dau limbi, merg la nevastă-mea!
(text apărut în altPHel, vineri, 25 iunie)
