altPHel

Corectul, fantasticul, senzaţionalul Marian Florian Săniuţă, de meserie preşedinte la PSD Prahova, pe viaţă, sperăm, crede în continuare că dânsul are voie să facă orice. Astfel, după ce a certat pe toată lumea că aduce oameni de la Bucureşti pentru a candida în Prahova, Săniuţă a făcut şi el mai multe transferuri de la centru, pentru care, desigur, el, pardon, EL nu trebuie să dea explicaţii. Acum, deşi îşi permite să dea lecţii de moralitate şi de conduită de campanie, Săniuţă, pardon, marele Săniuţă împarte materiale electorale folosindu-i pe angajaţii Poştei Române. Desigur, pe lângă traficul de influenţă exercitat asupra funcţionarilor statului, treaba asta cu poştaşii e o nimica toată. Despre aventurile domului Marian Săniuţă citiţi amănunte vineri, în altPHel.

Când am dat drumul la acest blog, mi-am promis să renunţ la a mă mai lua de greşelile impardonabile care apar toată ziua în atât de slaba presă locală. Motivul îl constituie reacţiile nervoase ale gunoaielor care fac presă la ora asta în Ploieşti. Ei bine, m-a ţinut treaba asta câteva luni şi sincer mă felicit că am rezistat atât. Dar nu mai pot să râd singur la tâmpeniile pe care nişte impostori le debitează zilnic în presă şi să plâng atunci când mă lovesc de refuzul categoric al ploieştenilor pe care încerc să-i fac să cumpere / citească presa locală. Şi, pentru că jurnaliştii eminenţi ai judeţului s-au obişnuit cu pagina lui Mateucă, din altPHel, am decis că o tragere de mânecă aici, pe un blog citit zilnic de câţiva oameni, îi va face să se mai uite o dată pe texte, de frică. Ştiu, sunt idiot dacă-mi închipui că se va întâmpla asta!
Ceea ce voi face şi pe blog de azi se mai întâmplă pe două bloguri ale unor ploieşteni revoltaţi (un el consumator de presă şi o ea  jurnalistă) care, pentru a le face în ciudă autointitulaţilor jurnalişti, au decis să-şi păstreze anonimatul. Îi felicit pentru iniţiativă şi le doresc să nu îi ajungă sentimentul inutilităţii prea curând.
Pentru astăzi, vă recomand un articol excelent din Monitorul de Prahova, semnat Raluca Eparu. Eu înţeleg că Mihai Sorin nu îşi permite să plătească o jumătate de normă unui profesor de limba română care să corecteze vomele redactorilor de la Monitorul, dar măcar mai multă atenţie din partea scriitorilor ar putea să pretindă. Obligată să lovească în PDL, Raluca scrie despre cum îi plimbă partidul acesta pe votanţii pensionari la munte. Fiţi atenţi ce scrie fata în şapou: “Astfel, democrat-liberalii prahoveni i-a dus pe pensionari în excursii, la munte, iar primarul Andrei Volosevici se zbate pentru ca organizaţiile celor de vârsta a treia să aibă parte călătorii gratuite.” Ce spune după ce citeşte asta un om responsabil, care merge la vot? Că PDL e un partid  de nenorociţi pentru că duce pensionari la munte sau că doamna care a scris textul e o analfabetă? Logic, prima variantă e cea valabilă, dacă-l întrebaţi pe Mihai Sorin.

Da, omul merge pe la DNA pentru că, pe vremea când era director adjunct la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură), a cumpărat 195 de ATV-uri, cu 20.000 de euro bucata. Toată povestea, mâine, pe www.altPHel.ro, unde îi scriu lui Nechiti şi o scrisoare deschisă.

În dimineaţa asta, se lăfăia la mine pe birou o scrisoare cu antetul Camerei Deputaţilor. Fetele m-au anunţat că au semnat de primire şi că e de la Marian Săniuţă. Care nici să revenim din vacanţă nu ne lasă. Ia uitaţi ce face domnul Săniuţă! Cică ne “notifică interesul dumnealui de a intra în posesia unei copii a înregistrărilor pe care le deţineţi (…) şi în care se fac diverse afirmaţii în ceea ce mă priveşte.” Foarte frumos, nu? Pe domnul Săniuţă îl interesează acum aceste afirmaţii. Păi, nu ne-a trimis drept la replică în urma publicării acestor acuzaţii? Nu ne-a dat de înţeles în acel drept la replică pe care l-am publicat integral că spusele lui Daniel Savu sunt nişte invenţii? Credea că am publicat acele acuze aduse de Savu (pe vremea când cei doi erau într-un război deschis) fără a avea acoperire?

În fine, după ce ne spune în scrisoare că-l interesează înregistrările “pentru a hotărî un mod de a răspunde acelor afirmaţii pe care le-aţi preluat în publicaţia dumneavoastră”, domnul Săniuţă trece la obişnuitele-i ameninţări, spunând că dacă nu vom da curs solicitării dumnealui, “voi fi nevoit să consider că tot ce a apărut în săptămânalul altPHel nu este altceva decât o minciună sfruntată, rezervându-mi dreptul de a acţiona în consecinţă.”

Acum, dacă Brânză a reuşit să genereze avansarea unei judecătoare după ce aceasta a decis că l-am calomniat pe agramatul deputat, ne închipuim ce ar putea face Săniuţă dintr-o instanţă de judecată, asta apropo de raportul pe justiţie proaspăt sosit de la UE.

Drept pentru care nu doar îi vom pune la dispoziţie lui Săniuţă înregistrările pe care le avem, ba chiar vom publica stenogramele complete începând de săptămâna viitoare, când revenim pe piaţă. S-o auziţi p-aia cu dumneavoastră când îl ciupiţi de fund pe Şerban Nicolae, înnebuniţi, nu alta, domnule Săniuţă. Ne scuzaţi, domnule deputat Marian Florian Săniuţă care ne trimiteţi scrisori cu antetul Camerei Deputaţilor! (foto pe www.altphel.ro)

Am fost invitat ieri la o întâlnire a membrilor UGIR Prahova cu primarul Andrei Volosevici. Aşa am aflat de proiectele marca Volosevici, cu care de fapt democrat-liberalul a şi câştigat alegerile. Ei bine, Volosevici a reuşit aseară să mă surprindă nu atât prin limbajul de lemn din scrisoarea adresată oamenilor de afaceri (e probabil rodul unei minţi înţepenite, din Primărie), cât printr-o interpretare originală dată parteneriatului public-privat. În viziunea noului primar, parteneriatul public-privat presupune voluntariat din partea părţii private, căreia nu i se oferă nici o şansă de a-şi recupera o investiţie. Problema n-ar fi asta, ci păcăleala pe care ne-am luat-o de la Volosevici. Sunt sigur că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă în campanie li se spunea oamenilor “ştiţi, uitaţi, astea sunt proiectele, facem terenuri de sport în fiecare cartier, facem parcări, facem locuri de joacă pentru copii, facem tot ce vreţi, dar pentru finanţări trebuie să ne rugăm de firmele din Ploieşti!”.
Cred sincer că parteneriatele astea pot fi soluţia pentru ca Andrei Volosevici să-şi îndeplinească promisiunile, deloc puţine. Ideea e că nu-i poţi spune unui om de afaceri să-şi recupereze o investiţie de 100.000 de euro din publicitate pe gardurile unui teren de sport din cartier, pentru că astfel îi insulţi inteligenţa. Adică trebuie să ofere şi partea publică ceva, pentru că parteneriatul public privat presupune (am făcut nişte cornete dintr-o carte care trata şi acest subiect) o asociere (nu neapărat în scopul de a face profit) prin care partea publică şi cea privată îşi unesc forţele pentru a oferi un serviciu care în mod normal intră în atribuţiile părţii publice. Iar pentru a realiza astfel de parteneriate e nevoie de mai mult de un suc şi o salată de crudităţi, la Central. Sper că Volosevici învaţă repede…

Presa locală liberă e de citit. Pe bune! Nu ai cum să nu găseşti zilnic motive de distracţie. Colega Cristina spune că redactorii nu şi-au primit apa minerală de la patroni la timp şi pe căldurile astea…
Deşi ieri nu a fost foarte cald, Virgil Rădulescu (Republicanul şi Informaţia Prahovei) are un umor negru de cea mai bună calitate, scriind o ştire despre un accident de muncă. Astfel, dacă un brutar a suferit “arsură gradul doi regiunea facială, regiunea toracică şi regiunea anterioară a membrelor superioare”, atunci înseamnă că omul “s-a rumenit la cuptor”. Verigilică, eşti tare!
Pentru că accidentele grave, cu morţi şi răniţi grav, au devenit banalităţi pentru Laura Calciu, dar şi pentru că limba română e plină de capcane, ziarista de la Telegraful scrie un material cu titlul: “Au ieşit scântei”. Ştiţi ce înseamnă expresia asta în accepţiunea Laurei? Că unui tip i-a explodat o butelie în faţă. Probabil omul s-a certat un pic cu butelia, după care cei doi au vrut s-o pună parte în parte. Omul i-o fi tras una unde-i e greu buteliei, iar asta a replicat bubuindu-i una în faţă cetăţeanului scandalagiu. În aceste condiţii, supratitlul e fabulos: “Butelia n-a mai rezistat”. Aşa zic şi eu, cât să mai ţină în ea şi butelia aia?

Da, e băiatul acela de la alpha TV, prea prost plătit pentru a le băga zilnic limba-n ureche lui Bercea şi compania! Ei bine, omul a ajuns acum la ziarul Prahova, aflat  într-o mare criză de personal la departamentul “sport”, ţinut practic de Nelu Ştefănescu, care ştie sport, dar din păcate nu ştie deloc să scrie. Din postura de jurnalist la Prahova, Edi a şi început, deşi e acolo de câteva zile, să scrie editoriale. Parfum!

Legat de Edi, cu care în trecut am avut o relaţie ok, trebuie să vă spun următoarea poveste (nu bag mâna-n foc că e adevarată). Cică omul s-a supărat tare de tot într-o zi pentru că prea era înjurat pe stradă de toată lumea. A venit la şedinţa de redacţie la alpha şi le-a spus şefilor că dacă e să suporte tratamentul ăsta atunci măcar să aibă un salariu mai mare. Nu pot reproduce exact cum a spus Edi asta, dar am înţeles că a fost foarte plastic. Şi uite-aşa a plecat Moldovan de la alpha TV. Morala ar fi că un om normal poate înghiţi o anumită cantitate de rahat, după care i se face rău, oricâtă lămâie i-ai da.

Dacă e adevărată, repet, e vorba de folclor redacţional, întâmplarea asta mă face să-l privesc cu ochi mai buni pe Edi, care, la câţi neaveniţi sunt în presa locală, are loc oriunde, deci mai ales la Prahova, unde Nelu Ştefănescu are nevoie de o pauză. Şi unde Edi s-ar putea recupera psihic, pentru că la sport nu îţi impune nimeni ce să scrii, trebuie doar să fii atent să nu îţi facă praf textele Luiza Rădulescu.

De când a pierdut în halul în care a pierdut Primăria Ploieşti, Daniel Savu mi-a devenit şi mai simpatic. Şi-a deschis blog şi de acolo îl atacă pe Emil Calotă. Ceea ce nu e rău, pentru că Emil Calotă merită să fie atacat din cât mai multe direcţii. Problema e cine îl atacă pe Emil Calotă. Adică, îl atacă altPHel, e ok, e vorba de o publicaţie inventată practic pentru a-l face praf pe Emil Calotă. Îl atacă Telegraful de Prahova şi Monitorul, din nou e totul în regulă, chiar dacă atacurile le sunt ordonate jurnaliştilor de către patroni. Nu-i bai! Dar să-l atace pe Calotă Daniel Savu, asta chiar nu mai e deloc în regulă. E vorba de credibilitate, un termen care-i este străin lui Savu. Este chestia aceea din cauza căreia aţi pierdut alegerile, doimnul Savu!

Pe Savu, Calotă l-a inventat ca politician, prin ’99 (unii spun că venirea la PSD a fost o misiune pe care a primit-o Savu de la şefii săi). Şi tot Calotă l-a propus şi susţinut să ajungă candidat la Primăria Ploieşti. Acum, că a pierdut exclusiv pentru că şi-a ales prost oamenii şi ideile de campanie, Savu l-a pus la zid pe Calotă. În care trage din toate poziţiile, folosind drept muniţie ceea ce a aflat pe vremea când era consilier local. Acum, Savu este parte a societăţii civile, cică. Îmi vine să vărs! Omul care s-a afişat la braţ cu Săniuţă după ce mi-a spus despre acesta că este agent acoperit a ajuns acum un cetăţean model, care vrea să reînvie spiritul civic al ploieştenilor. Marş, mă!

Sincer, îl admir pe Savu. E un tip care, indiferent ce ar face peste zi, pune liniştit capul pe pernă seara şi doarme fără coşmaruri. El nu are remuşcări seara, indiferent pe cine minte peste zi. Acum, după ce a pierdut, Savu îmi pare un caz de dus la psiholog. Omul chiar crede că e un tip ok, care face ce trebuie. Cineva trebuie să îi explice că nu îi va crede nimeni tâmpeniile. Daniel Savu nu este un cetăţean ok, care e de partea societăţii civile (la care toată lumea face apel numai când e nevoie) şi care vrea să demaşte împreună cu cetăţenii neregulile din administraţia ploieşteană. Nu, domnule, Daniel Savu nu este altceva decât un profitor nesimţit, care vrea să mai prindă şi el o ciosvârtă din toamnă încolo. De-asta îl atacă pe Calotă, de-asta îi zâmbeşte frumos lui Săniuţă, de-asta încearcă să ne prostească pe noi.

Până să facă o rubrică de întrebări pe blog pentru Calotă şi Volosevici, Savu ar face bine să răspundă la întrebările care-l vizează pe el şi la care nu a răspuns în campanie. Dar omul este deja pe ultima sută de metri şi probabil că va fi şi exclus din partid în curând, urmând să primească o altă misiune, aşa că ce rost mai are…